Hi-Fi sau HiFi (din eng. High Fidelity – înaltă fidelitate, înaltă precizie) este un termen care definește obținerea unei calitatăți înalte de înregistrare și reproducere a sunetului, cu un grad ridicat de fidelitate prin raportare la sursa originală, prin intermediul unor echipamente audio performante, care se supun anumitor standarde de calitate. Termenul este utilizat de către utilizatorii sistemelor stereo de și de pasionații de home audio (audiofili) pentru delimitarea de sunetul de calitate mai slabă produs de echipamente audio de calitate inferioară (echipamente vechi cărora tehnologia vremii nu le permitea atingerea unor performanțe înalte sau echipamente moderne ieftine).
Un efort de a standardiza termenul a fost făcut în 1966 de către institutul german Deutsches Institut für Normung (DIN), prin standardele DIN 45500 și DIN 45000, IEC 60581, GOST 24388-88. Certificarea DIN 45500 oferea, astfel, cumpărătorilor de echipamente audio, garanția că echipamentele respective sunt capabile de o reproducere de foarte bună calitate a sunetului. Teoretic, numai echipamentelor stereo care îndeplinesc aceste norme li se poate atribui termenul „Hi-Fi”. Practic, însă, din păcate, termenul a fost aplicat de-a lungul timpului abuziv, pe o scară destul de largă, unor produse audio care nu atingeau nici măcar specificațiile de bază ale normei DIN.
